Psihoterapie

Conform site-ului APA (American Psychological Association) puteți fi ajutat prin psihoterapie dacă:

– Vă simțiți copleșit, aveți o stare de neajutorare și tristețe care durează;
– Problemele dvs. nu par să meargă spre mai bine, în ciuda eforturilor dvs. și a ajutorului primit de la familie și prieteni;
– Găsiți dificil să vă concentrați asupra sarcinilor profesionale sau să duceți la bun sfârșit alte activități de zi cu zi;
– Vă îngrijorați excesiv, vă așteptați la ce e mai rău sau sunteți tot timpul iritat;
– Acțiunile dvs., cum ar fi consumul de prea mult alcool, utilizarea de droguri, sau faptul de a fi agresiv vă fac rău dvs. sau celorlalți.

 
Privind în amănunt, acestea ar presupune că ne-ar fi de ajutor o cură psihoterapeutică în acele perioade ale vieții noastre când putem spune despre oricare din cele ce urmează că e adevărat:

 
– avem atât de multe griji și probleme, încât ni se pare că nu se vor mai rezolva vreodată și parcă nu mai e timp pentru nimic: nici ca să te bucuri de copii, nici să schimbi o vorbă cu cei ai casei ori cu prietenii; viața e nespus de fadă;
– știm bine ce avem de făcut, dar totuși nu le ducem la bun sfârșit cum făceam odată, ca și cum ceva ne ține: fie ne întrerupem din orice, fie nici nu vrem să ne pornim la lucru;
– nu există un motiv serios pentru a crede așa, dar trăim ca și cum cele mai rele lucruri urmează să se întâmple: de la probleme grave la dezastre;
– nu ne putem angaja într-o acțiune de teama prea mare că am putea face fie și cea mai mică eroare;
– cei dragi ne reproșează că nu ne pasă de ei și adevărul e că nu mai simțim grijă pentru cum le este lor, cum se simt, nu mai știm și nu căutăm să știm cum le merge;
– ne e greu să fim responsabili față de ceilalți, chiar responsabili de urmările faptelor noastre asupra lor, deși ni se pretinde și e firesc să fie așa;
– cineva din viața noastră (familie, șefi, colegi, anturaj) care are pretenții de omnipotență caută să-și confirme aceasta jucând jocuri de putere în care ne prind fără voia noastră și din care nu putem ieși;
– propriii noștri copii refuză să poarte o discuție cu noi și ne răspund ostil, astfel că nu știm cum să ne purtăm cu ei ca să nu-i pierdem de sub control, iar ei să nu ajungă să-și facă rău;
– avem nevoie să fim „pe picioarele noastre” dar nu reușim să găsim sprijinul, încrederea în noi înșine de care e nevoie ca să devenim autonomi, stabili, independenți;
– ne simțim sau ni se sugerează de către oameni în care avem încredere că suntem mai degrabă slabi, influențabili, prea dispuși la compromisuri;
– ni se pare sau ni se spune că ne ocupăm prea mult de ceilalți sau că ne abandonăm muncii, riscând să ne pierdem prietenii sau familia;
– ne-am implicat în viața de cuplu așa încât nu ne mai găsim pe noi înșine, nu mai avem o viață proprie, avem impresia că ni se cere foarte mult;
– nu ne putem implica în viața familiei: unul dintre parteneri a preluat toate inițiativele, pare a avea toată răspunderea, decide singur tot;
– schimbările apărute în viața noastră – apariția copilului, pierderea sau schimbarea serviciului, mutarea în altă locuință – ne-au schimbat în rău viața de cuplu;
– apariția copilului, în loc de a aduce bucuria așteptată, a atras o stare de instabilitate emoțională, neliniște, tristețe sau gol interior care durează de mai mult de trei săptămâni;
– ni se spune că ne copleșim copilul cu sufocant de multă atenție, grijă și protecție; ne îngrijorăm mai mult decât ar fi normal și adesea se poate verifica dacă situația reală e atât de periculoasă pe cât simțim noi că este;
– de când copilul nostru nu mai e sugar, a început să se îndepărteze și ni se pare tot mai străin de noi;
– ca tată de copil mic, pare că primiți mult prea puțină atenție, iar mama se ocupă nepermis și inutil de mult, de copil;
– deși încă locuiți cu părinții, sunteți un tânăr adult, dar ei vă tratează prea adesea ca pe un copil;
– o pierdere a cuiva drag și apropiat sau a ceva ce nu poate fi înlocuit se face simțită încă după mai mult de șase luni de când s-a produs;

Lista poate continua.

Sănătatea noastră emoțională și mentală e de mare importanță și nu trebuie privită ca un moft. Toate acestea sunt probleme cu un impact covârșitor asupra stării somatice generale.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s