Aveți ceva de întrebat?

Spun de obicei că marile obstacole nu își găsesc rezolvarea dintr-o mișcare: o întrebare, răspuns, o carte citită, o sclipire. Ele se cer examinate, elaborată o soluție și nu oricare.

Am văzut, însă, din căutările de pe blog și din discuții cu oamenii mai puțin inițiați într-ale psihoterapiei, că avem adesea de limpezit mai întâi ce e de făcut, ce se impune sau ce ar fi de sugerat și ce presupune acest demers. M-am gândit atunci: dar micile probleme?, măruntele neînțelegeri? Pot ele fi depășite mai simplu? Aș răspunde că da. Dar rămâne de văzut. Vom încerca. Dumneavoastră îmi lăsați un comentariu la acest articol sau îmi trimiteți un mail (la danaange@gmail.com) în care îmi descrieți dificultatea în care vă aflați – conflict, neînțelegere, temere, etc. – iar eu voi răspunde. Cel mai bine este să îmi dați toate datele pe care le găsiți utile astfel ca răspunsul să fie cât mai aproape de adevăr. Dacă, totuși, nu mă simt lămurită, voi mai cere detalii. Postarea dvs. nu va apărea imediat. Ea trebuie aprobată de mine și asta va fi de obicei seara. La fel, răspunsurile le voi da seara.

Așadar, ca să pot răspunde la întrebările dvs., este necesar să:

  • aveți puțină răbdare, comentariul dvs. comentariul nu apare decât după aprobarea mea care poate veni seara târziu și doar cu puțin noroc, peste zi. Răspunsuri, tot așa, voi da, în principiu, seara.
  • faceți o prezentare cât mai clară a situației în mare și să dați cât mai multe detalii necesare. Se poate să mai am nevoie un detaliu ori altul, caz în care se poate ca, în loc de răspuns, să primiți o întrebare.
  • să dați o formă cât mai corectă, civilizată și decentă descrierii pe care o faceți.

 

Vă aștept

Anunțuri