Psihosomatica

Psihosomatica este unul din acele domenii ale cunoașterii care, dacă ar fi încorporată în reguli fixe și utilizată apoi asemeni unui dicționar, se transformă în praf, ca aurul dăruit de spiriduși oamenilor lacomi din povești. Ea trebuie înțeleasă așa cum asculți un copil, cu atenție la limbajul lui unic, nu ca o lecție de geografie. A ne înțelege corpul în relație cu procesele noastre psihice, presupune a înțelege că și unul și celelalte se află în legătură, asemeni unei oglindiri simbolice reciproce. Între dinamica psihică și simptomul corporal nu se află o legătură de cauzalitate. Ele sunt două nivele care dezvoltă modele analoage. Lucrurile nu se întâmplă „din cauza” ci similar: ce are loc în creier (psihic) își va găsi o cale de expresie în corp (soma). E bine de știut însă că acesta nu va lua o formă anume și numai pe aceea de fiecare dată. Ceea ce interesează aici, nu este așadar de ce există el, ci modul, felul în care simptomul viețuiește în noi, și nu mai puțin acela în care noi trăim cu simptomele noastre.

Vom considera ca fiind simptom nu numai acele semnale maladive care deja sunt un semnal de alarmă, ci și preferințele, atitudinea corporală, expresia facială, etc. pentru că un simptom devine maladiv doar după un timp îndelungat în care îl ignorăm sau i ne opunem.

Când observăm simptome corporale, cea mai sigură cale de a le rata înțelesul este să începem o luptă cu ele. Nu se pune problema de a „scăpa”, ci de a le asculta, de a contempla în liniște tabloul oferit nouă de propriul nostru corp. Acum va trebui să descifrăm exact acele semnale fine ce ar fi putut fi înțelese demult dacă nu am fi pornit împotriva lor artileria grea a autocenzurii sau sabia mai subtilă a împietririi indiferente. Ele sunt cele pe care le-am respins, ne-am luptat cu ele și le-am „învins” izgonindu-le spre inconștient. Bineînțeles că boala trebuie tratată, dar noi vorbim aici de a-i surprinde sensul și a înțelege limba în care corpul ne vorbește. De a renunța la ideea că adversitatea rezolvă conflicte.

Perechile de contrarii se găsesc în unitate. De aceea nu vom fi surprinși dacă în tematica aceleiași cerințe pe care boala sau un semn minor o exprimă, vom găsi simptome contrare. Astfel atât hipotensiunea cât și hipertensiunea pot vorbi despre fuga de înfruntare în conflicte, teama poate genera și paralizie dar și fugă. Simptomul ne obligă să trăim ceea refuzăm a trăi. Dar, cum am mai spus, nu o face de o manieră standard.

Fiecare din noi se poate observa pe sine și poate face o interpretare pe cale psihosomatică referitor la sine însuși sau cel mult poate observa pe cineva cunoscut urmărind cum ar putea înțelege alte simptome și procese decât ale sale din această perspectivă. Dar va fi de dorit să reziste tentației de a se exprima liber și neîntrebat cu privire la altcineva pentru a nu ajunge să facă mai degrabă rău și în niciun caz bine. Astfel de observații și diagnosticări au întotdeauna darul nefast de a declanșa cele mai aprige rezistențe și niciodată nu vor fi primite ca revelații.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s