Dragul meu prieten

Nu știu ce te macină. Știu doar că mă uitam la tine și vedeam omul care ești menit să fii înflorind și dând roade. Roadele unei minți sclipitoare, te cunosc atât de bine.

Lucrurile lumii au mersul lor, drumul și treptele lor, au zile și nopți, flux și reflux, vârste, început și sfârșit, noi începuturi. Tu, dragul meu prieten, le aveai pe ale tale, aveai treptele și vârstele tale, trecerile tale prin lumină și întuneric, anotimpurile tale. Acum nu te mai pot recunoaște. Mișcarea nu te mai definește. Stai pe loc, împietrit dar eu știu că ești viu. Că lumea ta are viață. Pulsul tău tău e încetinit asemeni unuia al somnului. Vederea ta e întoarsă spre înăuntru, acolo unde doar tu știi ce mult suferi (sau poate nici tu nu mai știi, ai amorțit ca să poți trăi mai departe), dar timpul tău lăuntric nu poate fi pus pe făgașul lui normal doar privindu-ți grădina devastată de furtuni a căror vină nu o porți. Cineva ți-a spus că ai putea chema un privitor care să te ajute, să-ți întindă o mână pe care să o strângi și, privind amândoi, să pui încet totul în ordine. Să asculte glasul ei acum înfundat și de neauzit, împreună cu tine. Te-ai revoltat, cum numai adevărații luptători o fac, ce drag mi-ai fost când te-am văzut și ce bine știam că asta vei face! Ai spus că numai nevolnicii au nevoie de mâini întinse și tu nu ești unul. Dar știu eu bine, ai nevoie de un Ascultător, dragul meu. Știu pentru că și eu am avut nevoie de unul, cunosc semnele. Ai nevoie să te asculte cineva în așa fel încât să te auzi. El va căuta cu tine toate frunzele moarte din grădina ta, veți tăia florile uscate, veți săpa pâmântul și veți auzi glasul stins al păsărilor bolnave, ca și cântul acelora ce cântă mai frumos ca toate păsările lumii, cele ce sunt doar ale tale, dar cărora acum, dragul meu, nici nu le mai știi numele. Vă veți sufleca mânecile și veți curăța, apoi veți uda împreună toată grădina. Soarele se va vedea din nou printre frunzele proaspete ale grădinii tale. Și când vei vedea curcubeul apărând, vei ști că, dacă el nu era acolo și nu era al tău, nu l-ai fi putut vedea. După o vreme, după ce vei fi trecut un anotimp, te vei putea asculta tu însuți, urechea Ascultătorului va fi înăuntrul tău. Te vei asculta întâi împreună cu el, apoi prin tine însuți.

Știu, ai face orice ca să nu fii nevoit să mai intri acolo, în locul acela ce strălucea odată dar pe care acum nici nu-l mai poți recunoaște, atât de schimbat este. Valurile și furtunile lumii au pătruns nechemate și ți-au răvășit pe rând florile bucuriilor, vlăstarele iubirii ce ar fi fost acum copaci umbroși, totul e de nerecunoscut, iar acum arată de parcă tu ai fi cel ce a făcut toate acestea. Eu și cu tine știm însă că singura ta vină e aceea că ai privit neputincios. De parcă poate cineva să se opună… Noi doi știm că nu ai ucis pe nimeni, și mai știm că tu ai fost cel ucis încet, floare cu floare, vlăstar cu vlăstar. Dar iată-te încă viu, doar oprit din mers de prea multe furtuni, privnd la poarta demult închisă a grădinii tale. Te și temi să-i deschizi ușa, dar toți știm că marii luptători sunt întâi de toate, nu unii care nu cunosc teama, ci unii care o cunosc mai bine decât oricine și de aceea o înfrâng mereu.

Ai zăvorât acolo lucruri pe care vrei să le uiți pentru totdeauna, să le lași să se descompună acolo ca și cum n-ar fi fost niciodată. Să le înghită pământul roditor al grădinii tale și să iasă din ele flori vii. Dar ele, dragul meu, vor fi flori ale durerii, nu ale bucuriei, te-ai gândit ce înseamnă asta? Durerea naște durere, așa cum bucuria naște bucurie. De fapt, necurățate, nu vor dispărea. Te vor durea mereu ca te facă să-ți găsești răgaz să te apleci asupra lor și să le cauți înțelesul.

Gândește-te că pornești la drum și după o lungă călătorie, intri într-o cetate. Locuitorii acelui loc nu vor ști cine ești, nici pe ce căi ai ajuns, ori încotro te-au dus ele. Dar vor vedea ce fel de om le-a trecut poarta cetății, cum îți strălucesc ochii și ce promit ei. Apoi te vor primi fără să te întrebe prea multe, dar privindu-te ca pe un necunoscut ce ești. Și vor vrea să știe astfel, iar nu din povestea ta, cum să te cinstească.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s