Mai ales ce să nu faci pentru un prieten care suferă

Dacă îmi poate spune cineva că niciodată nu a avut lungi discuții cu un prieten aflat la nevoie, niciodată nu a extras, cu încordarea creierului său asmuțit asupra netrebnicei probleme ce-i bântuia prietenul, cel mai bine ticluit dintre sfaturile existente, cel care nu a pierdut măcar câteva ore dând tot avea mai bun ca să consoleze pe cineva drag, acela să ridice două degete și să iasă în față.
N-aș vrea să dezamăgesc pe nimeni, dar nu știu cum altfel aș face ca să aduc această veste proastă: multe din faptele noastre de buni prieteni sau buni colegi, înfăptuite ca să ajutăm pe cineva aflat la greu, sunt în mod catastrofal,  greșite. Nu doar că nu ajută, dar pe cât de naturale, sincere și bine intenționate, pe atât sunt de departe de a-și atinge scopul.

Continuă lectura

Frica ne transformă

Illustration by Julia Suits, The New Yorker cartoonist & author of The Extraordinary Catalog of Peculiar Inventions
Illustration by Julia Suits, The New Yorker cartoonist & author of The Extraordinary Catalog of Peculiar Inventions

Chiar dacă, de fapt, încercăm să ne punem la adăpost de un pericol, avem nevoie să ne înțelegem acțiunile spontane chiar când ele par justificate de rațiune. Pentru că se poate să nu fie nici pe departe așa. Suntem gata să găsim un motiv cât se poate de logic, dar uităm că mai întâi am acționat. Nu suntem atât de conștienți pe cât credem că suntem. Mare parte din ceea ce numim „gândire” se petrece în afara tărâmului conștienței. Așa cum Ambrose Bierce spunea în „The Devil s Dictionary”, creierul este organul cu care gândim că gândim. Continuă lectura

Atacurile de panică

Puls crescut, respirație sacadată, tremur, transpirație rece, aerul e prea puțin, pieptul e dureros, gândul insuportabil că moartea sau nebunia va veni imediat se ține după tine oricât de clar ți-ai spune că e absurd. Cineva spunea „simt un gust de moarte”. Cum scap, ce fac? Nu putem merge împotriva atacului de panică, dar putem învăța să lucrăm cu el, să știm întâi de toate cum să-i răspundem, cum să ne adaptăm cât mai bine atunci când apare pentru ca mai apoi să pornim în căutarea înțelesurilor pe care acesta le poartă, toate împreună cu un terapeut potrivit.

Atacurile de panică sunt ciclice. Știi că va mai urma unul, dar nu știi când și mai ales, nu știi de ce. Mai știm că un atac de panică nu apare niciodată în timpul unui accident, al unui incendiu, sau când cel mic și-a rupt piciorul și trebuie dus la urgență. Continuă lectura

Dragi bărbați,

Toată lumea știe că nu e bărbătește să te doară, să nu știi sau să nu poți face ceva, orice, ori să ai simptome somatice, oricare ar fi ele. Numai femeile au amețeli, grețuri, senzații de leșin, de neliniște, valuri de căldură și altele asemenea și  doar ele își permit să nu poată face. Nu e bărbătește nici să suferi. Foarte multe lucruri nu sunt bărbătești, nici nu pot intra în detalii. Bine. Spuneți-le întotdeauna fetelor, iubitelor și soțiilor voastre ceea ce vor (sau credeți voi că vor) să audă: nu aveți nimic, sunteți bărbați și sunteți puternici, se pot încrede în voi.

Continuă lectura

Aveți ceva de întrebat?

Spun de obicei că marile obstacole nu își găsesc rezolvarea dintr-o mișcare: o întrebare, răspuns, o carte citită, o sclipire. Ele trebuie examinate, elaborată o soluție și nu oricare.

Am văzut, însă, din căutările de pe blog și din discuții cu oamenii mai puțin inițiați într-ale psihoterapiei, că avem adesea de limpezit mai întâi ce e de făcut, ce se impune sau ce ar fi de sugerat și ce presupune acest demers. M-am gândit atunci: dar micile probleme?, măruntele neînțelegeri? Pot ele fi depășite mai simplu? Aș răspunde că da. Dar rămâne de văzut. Vom încerca. Dumneavoastră îmi lăsați un comentariu la acest articol sau îmi trimiteți un mail (la danaange@gmail.com) în care îmi descrieți dificultatea în care vă aflați – conflict, neînțelegere, temere, etc. – iar eu voi răspunde. Continuă lectura

Halloween, binele și frica

Joseph Campbell, o autoritate în materie de mitologie și religie comparată, spunea în 1968, într-o conferință, așa: „ceea ce se numește în mitologie lumea cealaltă este de fapt – în termeni psihologici – lumea lăuntrică. Iar ceea ce numim viitor este acum.” Miturile, secondate de tradiții, obiceiuri, ritualuri, hrănesc golul lăsat în noi de lipsa unor legități destul de evidente ca să poată fi unanim recunoscute în toate culturile. Nu avem o religie unică și așa ceva nu știu cum ar putea exista azi. Ne rămâne să respectăm tradițiile, sau, unde e cazul, alegerile fiecăruia. Suntem ființe structurale și avem nevoie de o lume cu legi stabile, de evoluție, de confirmarea ciclurilor de evoluție împlinite, într-un cuvânt, de structură. Nu putem trăi fără a avea o noțiune bine stabilită despre sensul lucrurilor, al vieții și al morții, al nașterii și al creșterii. Continuă lectura

Când nu e bine așa

Copiii sunt nealterați încă de lumea din jur. Ei nu o pot înțelege în nuanțele în care o cunoaștem noi. Ei sunt în lumea lor, unde logica și legile, formele și culorile sunt cu totul altele. Ca să poată acționa așa cum e nevoie pentru a se putea adapta în lumea noastră, au nevoie de o îndrumare care să-i ajute să se descurce în acele situații în care sunt puși, dar pe care nu le pot înțelege decât în felul lumii lor. Ceea ce fac ei este să aibă reacția pe care o cred cea mai bună, adică cel mai adesea să lase emoțiile să vorbească pentru ei sau să imite ce au văzut. Și adesea ei nu văd cele mai frumoase lucruri. Continuă lectura